TĂC'ERE, tăceri, s.f. Faptul de a tăcea; p. ext. liniste, calm, acalmie. ◊ Loc. adv. În (sau înv. întru) tăcere = fără a vorbi; fără a se destăinui. ◊ Expr. A trece (ceva) sub tăcere = a trece (ceva) cu vederea, a ascunde (ceva), a omite (în mod intenţionat). ♦ Pauză, întrerupere mai lungă într-o discuţie. ♦ Fig. Indiferenţă. ♦ Fig. Lipsă de afirmare, de manifestare; apatie, amorţire. - V. tăcea.
Sursă : DEX'98 (49915)  - pan111

Tăcere ≠ destăinuire, gălăgie, larmă, mărturisire, strigăt, ţipăt, vorbire, zgomot
Sursă : Antonime (72711)  - siveco

TĂC'ERE s., interj. 1. s. v. liniste. 2. interj. v. liniste. 3. s. v. muţenie. 4. s. v. întrerupere. 5. s. v. dis-creţie. 6. s. acalmie, calm, liniste, pace, (înv. si reg.) paos, (înv.) lin, linistire, molcomire. (Stare de ~ deplină în natură.)
Sursă : Sinonime (214117)  - siveco

tăc'ere s. f., g.-d. art. tăc'erii; pl. tăc'eri
Sursă : DOR (287355)  - siveco

TĂC'ER//E ~i f. 1) v. A TĂCEA. ◊ În ~ fără a spune ceva. A trece sub ~ (ceva) a omite (ceva) în mod intenţionat; a tăinui; a nu pomeni. 2) Lipsă de zgomot; liniste. 3) Pauză (mai lungă decât cea obisnuită) într-o conversaţie sau într-o corespondenţă. 4) fig. Lipsă de manifestare. /v. a tăcea
Sursă : NODEX (356204)  - siveco